stomatologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOMATOLOGÍE s. f. Parte a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și bolile cavității bucale și ale anexelor ei, mai ales ale dinților. – Din
fr. stomatologie.stomatologie (Dicționar de neologisme, 1986)STOMATOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor cavității bucale. [Gen.
-iei. / < fr.
stomatologie, cf. gr.
stoma – gură,
logos – studiu].
stomatologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)STOMATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților; odontoiatrie. (< fr.
stomatologie)
stomatologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stomatologíe s. f.,
art. stomatología, g.-d. stomatologíi, art. stomatologíeistomatologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOMATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților. — Din
fr. stomatologie.