stomatită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOMATÍTĂ, stomatite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei cavității bucale. – Din
fr. stomatite.stomatită (Dicționar de neologisme, 1986)STOMATÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei cavității bucale. [< fr.
stomatite, cf. gr.
stoma – gură].
stomatită (Marele dicționar de neologisme, 2000)STOMATÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei cavității bucale. (< fr.
stomatite)
stomatită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stomatítă s. f.,
g.-d. art. stomatítei; pl. stomatítestomatită (Dicționaru limbii românești, 1939)*stomatítă f., pl. e (vgr.
stóma, stómatos, gură, cu sufixu medical -
ită).
Med. Boală de gură (inflamațiunea membraneĭ mucoase).
Stomatită aftoasă, pușchea.
stomatită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOMATÍTĂ, stomatite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei cavității bucale. — Din
fr. stomatite.