stoiceț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stoicéț (-ți), s. m. – Obleț (Alburnus lucidus). De la
Stoiko, nume tipic la bulgari (Tiktin).
stoĭceț (Dicționaru limbii românești, 1939)stoĭcéț m. (d
Stoĭcu, porecla Bulgaruluĭ pin aluz. la capu acestuĭ pește).
Dun. Un fel de peștișor. Avat.