stirigoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STIRIGOÁIE, stirigoi, s. f. Nume dat la două plante erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, dintre care una cu flori albe
(Veratrum album), iar cealaltă cu flori de culoare purpuriu-închis, dispuse în raceme
(Veratrum nigrum). [
Var.:
știrigoáie s. f.] –
Et. nec.stirigoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stirigoáie (plantă)
s. f.,
art. stirigoáia, g.-d. art. stirigóii; pl. stirigóistirigoaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stirigoaie f. plantă veninoasă cu florile albe și pe din afară verzui, întrebuințată în medicină (
Veratrum album): poporul o întrebuințează ca insecticid și pentru a vindeca râia. [Buc.
strigoaie].
stirigoaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STIRIGOÁIE, stirigoi, s. f. Nume dat la două plante erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, dintre care una cu flori albe (
Veratrum album), iar cealaltă cu flori de culoare purpuriu-închis, dispuse în raceme (
Veratrum nigrum). [
Var.:
știrigoáie s. f.] —
Et. nec.