stepenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÉPENĂ, stepene, s. f. (
Înv.) Treaptă, rang. – Din
sl. stepenĩ.stepenă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stepénă (-ne), s. f. –
1. Treaptă, scară, rang. –
2. Grad, clasă, categorie.
Sl. stepenĭ (Cihac, II, 367).
Sec. XVII,
înv.stepenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stépenă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. stépenei; pl. stépenestepenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stepenă f. treaptă (vorbă ieșită din uz);
pe așa stepenă înaltă AL.;
stepene de codri. [Slav. STEPENĬ, grad].
stepenă (Dicționaru limbii românești, 1939)stépenă f., pl.
e și
ĭ (vsl. rus.
stipenĭ, treaptă).
Vechĭ. Treaptă:
să meargă din stepenă maĭ mică la maĭ mare (Cost, 1,277). Spiță (a neamuluĭ).
stepenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEPÉNĂ, stepene, s. f. (
înv.) Treaptă, rang. — Din
sl. stepenĭ.