stentor - explicat in DEX

stentor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÉNTOR, stentori, s. m. (În sintagma) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică. – Din fr. stentor.

stentor (Dicționar de neologisme, 1986)
STÉNTOR s.m. 1. Om cu voce puternică. 2. Specie de maimuță urlătoare. [< fr. stentor, germ. Stentor, cf. Stentor – erou grec din războiul troian].

stentor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STÉNTOR s. m. 1. om cu voce puternică. 2. specie de maimuță urlătoare. (< fr. stentor)

stentor (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)
Stentor, erou grec care a participat la războiul troian. Cînd striga, Stentor acoperea cu vocea sa glasurile a cincizeci de oameni.

stentor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sténtor s. m., pl. sténtori

stentor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Stentor m. 1. erou grec dela împresurarea Troiei, a cărui voce era puternică și răsunătoare; 2. fig. o voce de Stentor.

stentor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÉNTOR, stentori, s. m. (în sintagma) Voce (sau glas) de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce bărbătească puternică. — Din fr. stentor.