stenic - explicat in DEX

stenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÉNIC, -Ă, stenici, -ce, adj. (Livr.) Întăritor. – Din fr. sthénique.

stenic (Dicționar de neologisme, 1986)
STÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Care fortifică, dă putere; întăritor. [< fr. sthénique, cf. gr. sthenos].

stenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STÉNIC, -Ă adj. întăritor. (< fr. sthénique)

stenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sténic (livr.) adj. m., pl. sténici; f. sténică, pl. sténice

stenic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÉNIC, -Ă, stenici, -ce, adj. (Livr.) întăritor. — Din fr. sthénique.