stelit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. – Din
fr. stellite, germ. Stellit.stelit (Dicționar de neologisme, 1986)STELÍT s.n. Aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. [< fr.
stellite, germ.
Stellit].
stelit (Marele dicționar de neologisme, 2000)STELÍT s. n. aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. (< fr.
stellite, germ.
Stellit)
stelit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stelít s. n.stelit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. — Din
fr. stellite, germ. Stellit.