stea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STEA, stele, s. f. I. 1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr-o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepția Lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească. ◊
Steaua dimineții = luceafărul de dimineață.
Stea cu coadă = cometă.
Stea căzătoare = meteor (
2). ◊
Expr. A vedea stele verzi se spune când cineva primește o lovitură puternică.
A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist.
A se naște sub o stea norocoasă (sau
rea) = a avea (sau a nu avea) noroc.
Vai de steaua mea (sau
a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). ♦ (
Astron.; în sintagmele)
Stea hiperdensă = stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe Pământ.
Stea neutronică = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele. ♦
Stea călăuzitoare = idee, concepție de bază care îndrumează o acțiune, după care se orientează o activitate. ♦ Epitet dat femeii iubite.
2. Fig. Artistă celebră de cinematograf, de teatru, de operă etc.; vedetă.
II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentată în mod convențional o stea (
I 1). ◊ (Ieșit din uz)
Steaua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic. ♦
Spec. Obiect simbolizând o stea (
I 1), alcătuit dintr-un disc făcut din lemn, carton etc., cu numeroase colțuri, fixat într-o coadă de lemn și frumos împodobit, cu care umblă colindătorii cu ocazia sărbătorilor Crăciunului. ◊
Cântec de stea = colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus. ♦ (
Tehn.)
Steaua roții = parte a unei roți, între bandaj și fus. ♦ (
Tipogr.) Asterisc, steluță. ♦ Pată albă de păr pe fruntea unui animal. ◊
Expr. A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alții.
2. Rotocol mic de grăsime care se vede plutind pe mâncare sau pe laptele fierbinte.
III. Compuse:
steaua-pământului = ciupercă de pământ de culoare brună, având forma unei sfere înconjurată la bază de mai multe fâșii dispuse radial (
Geaster hygrometricus);
stea-de-mare = (la
pl.) clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) brațe în direcție radială (
Asterias); (și la
sg.) animal din această clasă; asterie. [
Var.: (
pop.)
steáuă s. f.] –
Lat. stella.stea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)steá (-éle), s. f. –
1. Astru. –
2. Soartă, destin, ursită. –
3. Obiect de hîrtie cu formă de astru (1), frumos împodobit, care se folosește în obiceiurile folclorice de Crăciun și care simbolizează steaua magilor. –
4. Asterisc. –
5. (Înv.) Pistrui. –
6. Paste făinoase. –
7. Pată albă în păr. –
8. Actor sau actriță celebră. –
9. Plantă (Trapa natans). –
10. (
Arg.) Furt. –
Var. înv. steală. Mr. steao, megl. steuă, istr. stęwu. Lat. stēlla (Pușcariu 1641; REW 8242),
cf. vegl. stala, it. stella, prov.,
cat. estela, fr. étoile, sp. estrella; pentru fonetism
cf. Densusianu,
Studii de filologie română, I, (1898) și
Fr. Schürr,
Mitt. Wien, 43-54.
Der. stelar, s. m. (colindător);
steli, vb. (a fulgera);
steliță (
var. stelișoară),
s. f. (plantă, Aster amollus);
stelesc, adj. (stelar);
stelos, adj. (cu stele; sclipitor);
steluță, s. f. (stea mică, asterisc; pastă făinoasă; obiect de cult cu care se acoperă anafura; plante, Stellaria nemorum, S. graminea, Erigeron acris, E. canadiense, E. alpinus, E. racemosus);
înstela, vb. (a se acopri cu stele). –
Cf. stei.stea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stea s. f.,
art. steáua, g.-d. art. stélei; pl. stéle, art. stélelestea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stea f.
1. nume dat tuturor astrelor, afară de soarele si luna:
stelele sunt tot atâția sori cari ne par așa de mici din cauza imensei lor depărtări; 2. destin, pretinsă influență a stelelor: poporul crede că tot omul are câte o stea de care e tainic legată soarta lui; întunecarea stelei amenință o primejdie, iar căderea ei prevestește peirea:
e născut sub o stea fericită, a căuta la stele; a cădea steaua, a fi rău de cineva, a muri;
cu stea în frunte, predestinat, favorit al norocului:
împărați cu steaua în frunte AL.;
3. pată albă pe fruntea calului;
a vedea stele verzi (înaintea ochilor), a nu vedea de amețeală;
4. asterisc;
5. stea mare de hârtie poleită și luminată pe dinăuntru cu care copiii de școală, în cete de câte trei, umblă în sărbătorile Crăciunului din casă în casă, rostind
cântece de stea sau colinde;
6. insigniu de decorațiune:
Steaua României a fost înființată la 1877 (spre a recompensa servicii civile și militare făcute Statului român)
și numără 5 clase (500 cavaleri, 300 ofițeri, 120 comandanți, 60 mari-ofițeri și 20 mari-cruci). [Lat. STELLA].
stea (Dicționaru limbii românești, 1939)stea f., pl.
ele (lat.
stêlla, stea, dim. d. *
stera, de unde s’a făcut *
stérula, *
steria stella; scr.
star, germ.
stern, engl.
star, vgr.
astér și
ástron; it.
stella, pv.
esteta, fr.
etoile, sp. pg.
estrelta. V.
astru). Corp ceresc care strălucește noaptea pin lumina sa proprie (diferit de
soare și
lună):
Sirius e una din cele maĭ strălucitoare stele, stelele marĭ se numesc „luceferĭ„. Fig. Influență atribuită altă-dată stelelor asupra soarteĭ omuluĭ:
a fi născut supt o stea fericită. Soartă fericită, noroc:
campania din Rusia făcu să apuĭe steaŭa luĭ Napoleon. Persoană distinsă, maĭ ales în teatru (și maĭ ales actriță celebră):
o stea a Opereĭ din Paris. Obĭect care are forma saŭ strălucirea uneĭ stele (de ex., o decorațiune):
cu peptu plin de stele (O însemnată decorațiune românească e Steaŭa Româniiĭ, înființată la 1877 p. a recompensa meritele civile și militare și care cuprinde 5 clase: 500 de cavalerĭ, 300 de ofițerĭ, 120 de comandanțĭ, 60 de marĭ ofițerĭ și 20 de marĭ-crucĭ. V.
coroană). Obĭect în formă de stea, cu care băiețiĭ, la Crăciun, umblă din casă în casă și cîntă în onoarea nașteriĭ luĭ Hristos (E un centru compus dintr’un cerc de sită ornat cu un tabloŭ care-l reprezentă pe Hristos născut la iesle. Din acest cerc pornesc 5-8 raze învălite în hîrtie colorată. Capetele și mijlocu acestor raze-s unite cu hîrtie colorată dantelată lipită pe sforĭ. Diametru dintre capetele razelor e de vre-un metru și ceva. Toată asta e sprijinită pe un băț. Cînd băiețiĭ cîntă, o scuturi ca să sune zurgălăiĭ legațĭ de raze și clopotelu atîrnat în cercu siteĭ. Această stea simbolizează cometa care i-a condus pe magiĭ care aŭ venit să se închine luĭ Hristos):
a umbla cu steaŭa. Semn tipografic în formă de stea (steluță).
A fi cu stea în frunte, a fi ilustru.
A căzut o stea, a murit cineva (după credința poporuluĭ, care crede că fie-care om are o stea protectoare).
A vedea stele verzĭ, a nu vedea lămurit din cauza uneĭ loviturĭ primite:
o palmă de-a văzut stele verzĭ. Stea de mare, asterie, un echinoderm în formă de stea.
Steaŭa porculuĭ, fofengher. – Fie-care stea pare a fi centru saŭ soarele uneĭ sisteme planetare: număru stelelor e indefinit. Cînd îs foarte apropiate unele de altele, formează pete albicioase, numite în astronomie
nebuloase. Calea lapteluĭ e o imensă nebuloasă. Distanta de la pămînt la stele e incalculabilă; cele mai apropiate întrebuințează 3-4 ani ca să ne trimeată lumina (cu toate că lumina străbate 300,000 de chilometri pe secundă!), iar altele 36,000 ! Stelele căzătoare îs meteore luminoase care se văd în nopțile senine și care par a fi stele care se desprind de pe cer. Ele-s considerate ca bucățĭ planetare care intră în atmosfera noastră, pe care o străbat în cîte-va secunde și, pin frecarea în atmosferă, se încălzesc și strălucesc. Cînd ele cedează atracțiuniĭ pămîntuluĭ, cad pe pămînt și se numesc
aerolite saŭ
bolide.stea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STEÁ, stele, s. f. I. 1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr-o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepția Lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească. ◊
Steaua dimineții = Luceafarul-de-dimineață.
Stea cu coadă = cometă.
Stea căzătoare = meteor (
2). ◊
Expr. A vedea stele verzi, se spune când cineva primește o lovitură puternică.
A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist.
A se naște sub o stea norocoasă (sau
rea) = a avea (sau a nu avea) noroc.
Vai de steaua mea (sau
a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). ♦ (
Astron.; în sintagmele)
Stea hiperdensă = stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe Pământ.
Stea neutronică = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele. ♦
Stea călăuzitoare = idee, concepție de bază care îndrumează o acțiune, după care se orientează o activitate. ♦ Epitet dat femeii iubite.
2. Fig. Artistă celebră de cinematograf, de teatru, de operă etc.; vedetă.
II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentată în mod convențional o stea (
I 1). ◊ (Ieșit din uz)
Steaua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic. ♦
Spec. Obiect simbolizând o stea (
I 1), alcătuit dintr-un disc făcut din lemn, carton etc. cu numeroase colțuri, fixat într-o coadă de lemn și frumos împodobit, cu care umblă colindătorii cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. ◊
Cântec de stea = colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus. ♦ (
Tehn.)
Steaua roții = parte a unei roți, între bandaj și fus. ♦ (
Tipogr.) Asterisc, steluță. ♦ Pată albă de păr pe fruntea unui animal. ◊
Expr. A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alții.
2. Rotocol mic de grăsime care se vede plutind pe mâncare sau pe laptele fierbinte.
III. Compuse:
steaua-pământului = ciupercă de pământ de culoare brună, având forma unei sfere înconjurate la bază de mai multe fâșii dispuse radial (
Geaster hygrometricus);
stea- de-mare = (la
pl.) clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) brațe în direcție radială (
Asteroidea); (și la
sg.) animal din această clasă; asterie. [
Var.: (
pop.)
steáuă s. f.] —
Lat. stella.