staționare - explicat in DEX

staționare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STAȚIONÁRE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa.

staționare (Dicționar de neologisme, 1986)
STAȚIONÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a staționa; oprire, ședere pe loc; staționat. ♦ Rămânere în același loc a unui autovehicul un timp mai mare de 5 minute. [Pron. -ți-o-. / < staționa].

staționare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
staționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. staționắrii; pl. staționắri

staționare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STAȚIONÁRE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. [Pr.: -ți-o-] — V. staționa.