statism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STATÍSM s. n. Însușirea de a fi static. – Din
fr. statisme.statism (Dicționar de neologisme, 1986)STATÍSM s.n. Însușirea a ceea ce este static. ♦ (
Tehn.) Proprietate a unui regulator de a asigura
stabilizarea mărimii reglate. [< fr.
statisme].
statism (Marele dicționar de neologisme, 2000)STATÍSM s. n. 1. însușirea a ceea ce este static. 2. (tehn.) proprietate a unui regulator de a asigura stabilizarea mărimii reglate. (< fr.
statisme)
statism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STATÍSM s. n. Însușirea de a fi static. — Din
fr. statisme.