static (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÁTIC, -Ă, statici, -ce, adj.,
s. f. I. Adj. 1. (
Mec.) Care se referă la echilibrul forțelor, la starea de nemișcare a corpurilor. ◊
Electricitate statică = sarcină electrică invariabilă a unui corp în care nu se dezvoltă căldura, din cauza stării sale electrice.
Încercare statică = încercare mecanică la care forța exterioară se aplică încet, progresiv, uniform și în același sens.
Presiune statică = presiune interioară a unui fluid care curge, indicată de un instrument de măsură care se mișcă cu aceeași viteză ca și fluidul.
2. Care nu se mișcă, nu se schimbă, nu se dezvoltă; imuabil, fix; lipsit de dinamism.
3. (
Fiziol.; în sintagma)
Simț static = simț care orientează asupra poziției corpului și a părților lui în repaus, datorită impresiilor care vin de la mușchi, tendoane și articulații.
II. S. f. Ramură a mecanicii care studiază sistemele de forțe pentru stabilirea condițiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de mișcare. ◊
Statica lichidelor = hidrostatică.
Statica gazelor = aerostatică.
Statica grafică = capitol al staticii care se ocupă de rezolvarea pe cale grafică a problemelor.
Statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. – Din
fr. statique.static (Dicționar de neologisme, 1986)-STÁTIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care stă (în picioare)”. [< fr.
-statique, cf. gr.
statikos].
static (Dicționar de neologisme, 1986)STÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la echilibrul forțelor, la statică. ♦
Simț static = simț care ne orientează asupra poziției propriului nostru corp.
2. În nemișcare, nemișcat, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. [< fr.
statique, cf. gr.
statikos – care stă în echilibru].
static (Marele dicționar de neologisme, 2000)STÁTIC1, -Ă I.
adj. 1. referitor la echilibrul forțelor, la statică. 2. în nemișcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. II. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ♦ statica grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica gazelor = aerostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. (< fr.
statique)
static (Marele dicționar de neologisme, 2000)-STÁTIC2 elem. stat
3(o)-.
static (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)státic adj. m.,
pl. státici; f. státică, pl. státicestatic (Dicționaru limbii românești, 1939)*státic, -ă adj. (vgr.
statikós, care are forța de a opri). Relativ la echilibru forțelor:
electricitatea statică. S f. Acea parte a mecaniciĭ care se ocupă de echilibru forțelor. V.
dinamic.static (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÁTIC, -Ă, statici, -ce, adj.,
s. f. I. Adj. 1. (
Mec.) Care se referă la echilibrul forțelor, la starea de nemișcare a corpurilor. ◊
Electricitate statică = sarcină electrică invariabilă a unui corp în care nu se dezvoltă căldura, din cauza stării sale electrice.
Încercare statică = încercare mecanică la care forța exterioară se aplică încet, progresiv, uniform și în același sens.
Presiune statică = presiune interioară a unui fluid care curge, indicată de un instrument de măsură care se mișcă cu aceeași viteză ca și fluidul.
2. Care nu se mișcă, nu se schimbă, nu se dezvoltă; imuabil, fix; lipsit de dinamism.
3. (
Fiziol.; în sintagma)
Simț static = simț care orientează asupra poziției corpului și a părților lui în repaus, datorită impresiilor care vin de la mușchi, tendoane și articulații.
II. S. f. Ramură a mecanicii care studiază sistemele de forțe pentru stabilirea condițiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de mișcare. ◊
Statica lichidelor = hidrostatica.
Statica gazelor = aerostatica.
Statica grafică = capitol al staticii care se ocupă de rezolvarea pe cale grafică a problemelor.
Statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. — Din
fr. statique.