stater (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÁTER, stateri, s. m. Monedă de argint sau de aur la vechii greci și macedoneni. – Din
lat. stater, fr. statère.stater (Dicționar de neologisme, 1986)STÁTER s.m. Monedă greacă de aur în greutate de circa 9 g, echivalând cu 20 de drahme de argint. [< fr.
statère, cf. lat., gr.
stater].
stater (Marele dicționar de neologisme, 2000)STÁTER s. m. (în Grecia antică) monedă de aur sau argint valorând între două și patru drahme. (< fr.
statère, lat., gr.
stater)
stater (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)statér (-ri), s. m. – Monedă la vechii greci și macedoneni. –
Var. înv. statir. Fr. statère, și mai înainte (
sec. XVII) din
gr. στατήρ.
stater (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)statér s. m.,
pl. statéristater (Dicționaru limbii românești, 1939)*statér m. (vgr.
statér). O monetă la vechiĭ Grecĭ (Cel de aur valoarea 20-28 de drahme, cel de argint 2-4). – Și -
ir (după ngr. șl vsl.).
stater (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÁTER, stateri, s. m. Monedă de argint sau de aur la vechii greci și macedoneni, valorând între două și patru drahme. —
Din lat. stater, fr. statère.