stat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STAT2, state, s. n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma)
Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile bănești pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ◊
Stat de funcții = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcțiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituție etc.
2. (În sintagma)
Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă, socială etc. [
Var.:
ștat s. n.] – Din
lat. status (cu sensurile
fr. état).
Cf. it. stato.stat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STAT1, state, s. n. 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ◊
Loc. adj. De stat =
a) care emană de la stat
1;
b) care e condus și controlat de stat
1, care aparține statului
1;
c) care angajează statul
1, care se referă la stat
1. ♦
Om (sau
bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor țării.
2. (La
pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări.
3. (
Mil.; în sintagma)
Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri, care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din
it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după
fr. état).
stat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))STAT1, state, s. n. 1. Organizație politică a clasei economicește dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente și reprimarea împotriva altor clase; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ◊
Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit și condus de clasa muncitoare, a cărui esență o formează dictatura proletariatului și care are ca scop desființarea exploatării și construirea societății fără clase. ◊
Loc. adj. De stat =
a) care emană de la stat;
b) care e condus și controlat de stat, care aparține statului; oficial;
c) care angajează statul, care se referă la stat. ♦
Om (sau
bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea treburilor țării.
2. (La
pl., în orânduirea feudală). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări.
Statele generale din Franța –
Fr. état (
lat. lit. status).
stat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STAT3, staturi, s. n. 1. Faptul de
a sta. ♦ Ședere, rămânere, zăbovire.
2. Înălțime a corpului omenesc, statură;
p. ext. înfățișare. ◊
Un stat de om = măsură pentru înălțimi (egală cu lungimea obișnuită a unui om). ♦ Trup, corp omenesc. –
V. sta.stat (Dicționar de neologisme, 1986)-STÁT Element secund de compunere savantă cu semnificația „stabilizator”, „care menține staționar”. [< fr., it.
-state, cf. gr.
states].
stat (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)stat, -ă, adj. (înv.; despre lichide) stătut.
stat (Dicționar de neologisme, 1986)STAT1 s.n. 1. Organizația politică a clasei economicește dominante în societate, care are drept scop apărarea ordinii economice și politice existente și reprimarea împotriva claselor opuse; țară.
2. Unitate administrativ-teritorială autonomă în unele republici din America și în Australia.
3. (
La pl.; în orânduirea feudală) Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. [Pl.
-te, -turi. / < lat.
status, it.
stato, fr.
état].
stat (Dicționar de neologisme, 1986)STAT2 s.n. 1. Tablou în care sunt specificate drepturile bănești pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau ai unei instituții. ♦ Tablou, listă.
2. Stat de organizare (sau
de funcții) = tablou care cuprinde posturile necesare unei întreprinderi sau instituții, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare.
3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutațiilor de serviciu ale unui salariat și actele acestuia. [Pl.
-te. / < lat.
status, cf. it.
state, fr.
état].
stat (Marele dicționar de neologisme, 2000)STAT1 s. n. 1. instituție suprastructurală, instrument principal de organizare teritorială și administrativă a unei țări.
2. de stat = care emană de la stat (1); condus și controlat de stat; referitor la stat. ♦
om (sau bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea statului;
lovitură de stat = acțiunea rapidă care urmărește răsturnarea regimului politic existent și preluarea, prin forță, a puterii politice de stat de către un grup de persoane; puci.
3. (
pl.; în feudalism) denumire a organelor reprezentative din anumite țări. (< it.
stato lat. status, după fr.
état,)
stat (Marele dicționar de neologisme, 2000)STAT2 s. n. 1. tabel în care sunt specificate drepturile bănești pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau instituții. ◊ tablou, listă. 2. ~ de organizare (sau de funcții) = tabel cuprinzând posturile necesare unei întreprinderi sau instituții, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutațiilor de serviciu ale unui angajat și actele acestuia. (< lat.
status, it.
stato, după fr.
état)