stârci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂRCÍ, stârcésc, vb. IV. (
Pop.)
1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig).
2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva.
3. Tranz. A strivi un fruct. ◊
Refl. Mărul s-a stârcit. – Din
stârc.