stantuire - explicat in DEX



ștănțui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTĂNȚUÍ, ștănțuiesc, vb. IV. Tranz. A ștanța. – Ștanță + suf. -ui.

Alte cuvinte din DEX

STANTUI STANTATOR STANTATOARE « »STAPAN STAPANA STAPANESC