stanos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STANÓS, -OÁSĂ, stanoși -oase, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (bivalent). – Din
fr. stanneux.stanos (Dicționar de neologisme, 1986)STANÓS, -OÁSĂ adj. (
Chim.) Care conține staniu bivalent. [Cf. fr.
stanneux].
stanos (Marele dicționar de neologisme, 2000)STANÓS, -OÁSĂ adj. (despre compuși ai staniului) care conține staniu bivalent. (< fr.
stanneux)
stanos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stanós adj. m.,
pl. stanóși; f. stanoásă, pl. stanoásestanos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STANÓS, -OÁSĂ, stanoși -oase, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (bivalent). — Din
fr. stanneux.