staniță (Dicționar de neologisme, 1986)STÁNIȚĂ s.f. Subdiviziune a teritoriilor căzăcești din regiunea Donului și Kubanului; sat căzăcesc. [< rus.
stanița].
staniță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)stániță1, stánițe, s.f. (înv.) colibă; cabană.
staniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))STÁNIȚĂ, stanițe, s. f. Sat căzăcesc. – Rus
stanica.