staminodiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STAMINÓDIU, staminodii, s. n. Stamină sterilă, lipsită de anteră. – Din
fr. staminode.staminodiu (Dicționar de neologisme, 1986)STAMINÓDIU s.n. Stamină modificată, devenită sterilă. [Pron.
-diu. / < fr.
staminode, cf. lat.
stamen – stamină, gr.
eidos – formă].
staminodiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)STAMINÓDIU s. n. stamină modificată, devenită sterilă. (< fr.
staminode)
staminodiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)staminódiu [
diu pron. diu]
s. n.,
art. staminódiul; pl. staminódii, art. staminódiile (-di-i-)staminodiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STAMINÓDIU, staminodii, s. n. (
Bot.) Stamină sterilă, lipsită de anteră. — Din
fr. staminode.