stâlp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂLP, stâlpi, s. m. 1. Lemn lung și gros, de obicei cioplit și fixat în pământ, care servește pentru a susține ceva; element masiv de construcție, cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secțiunii, confecționat din lemn, din metal, din beton armat etc., care servește la susținerea unei clădiri, a unei instalații, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊
Expr. Stâlp de cafenea = persoană care își petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloană ornamentală la o mobilă (în special la pat).
2. Porțiune neexploatată dintr-un zăcământ, destinată susținerii tavanului unui abataj.
3. Fig. Persoană care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de bază pentru cineva. ◊
Stâlpul casei = capul familiei. – Din
sl. stlŭpŭ.