stadialitate (Dicționar de neologisme, 1986)
STADIALITÁTE s.f. Teorie idealistă, formulată de N. I. Marr și aplicată de adepții lui, care explica trecerea limbii de la o calitate veche la alta nouă prin explozii bruște. [Pron. -di-a-. / < stadial + -itate].
stadialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STADIALITÁTE s. f. 1. caracter stadial (1). 2. teorie antimarxistă idealistă care explica trecerea limbii de la o calitate veche la alta nouă prin explozii bruște. (după rus. stadialnosti)