stăvili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV.
Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui.
2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din
stavilă.stăvili (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stăvilí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. stăvilésc, imperf. 3
sg. stăvileá; conj. prez. 3
să stăvileáscăstăvili (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV.
Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui.
2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. — Din
stavilă.stăvilì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stăvilì v.
1. a pune o stavilă;
2. fig. a opri în loc:
să se grăbească a stăvili furtuna BĂLC.