stăvar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STĂVÁR, stăvari, s. m. (
Reg.) Păzitor de cai la pășune [
Var.:
stevár s. m.] –
Stavă +
suf. -ar.stăvar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)stăvár,
stăvári, s.m. (reg.)
1. păzitor de cai la pășune; herghelegiu.
2. (înv.) armăsar.
3. specie de insectă de noapte.
stăvar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)stăvár, -i, s.m. – Păstorul / cel care păzește caii de la stână. – Din stavă „herghelie” + -ar.
stăvar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stăvár (
reg.)
s. m.,
pl. stăváristăvar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stăvar m. Tr. herghelegiu:
sádoarmă stăvarii, să le fur armăsarii POP.
stăvar (Dicționaru limbii românești, 1939)stăvár m. (d.
stavă).
Ban. Trans. Olt. Herghelegiŭ.
stăvar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STĂVÁR, stăvari, s. m. (
Reg.) Păzitor de cai la pășune. [
Var.:
stevár s. m.] —
Stavă +
suf. -ar.