stătuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STĂTULÉȚ,stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat1. – Stat1 + suf. -uleț.
stătuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stătuléț s. n., pl. stătuléțe
stătuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STĂTULÉȚ,stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat1. — Stat1 + suf. -uleț.