stărostit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STĂROSTÍT s. n. (Pop.) Faptul de a stărosti. – V. stărosti.
stărostit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stărostít (pop.) s. n.
stărostit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STĂROSTÍT s. n. (Pop.) Faptul de a stărosti. — V. stărosti.