stămbar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STĂMBÁR, stămbari, s. m. (Rar) Persoană care face negoț cu stambă. –
Stambă +
suf. -ar.stămbar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stămbár (rar)
s. m.,
pl. stămbáristămbar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STĂMBÁR, stămbari, s. m. (Rar) Persoană care face negoț cu stambă. —
Stambă +
suf. -
ar.