stârpitură - explicat in DEX

stârpitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÂRPITÚRĂ, stârpituri, s. f. 1. Ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton. 2. (Pop.) Femeie stearpă; animal sterp. – Stârpi + suf. -tură.

stârpitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stârpitúră s. f., g.-d. art. stârpitúrii; pl. stârpitúri

stârpitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stârpitură f. 1. copil lepădat; 2. pocitură: stârpitură de om.

stârpitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÂRPITÚRĂ, stârpituri, s. f. 1. Ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton. 2. (Pop.) Femeie stearpă; animal sterp. — Stârpi + suf. -tură.