stârpiciune - explicat in DEX

stârpiciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÂRPICIÚNE, (1, 2) stârpiciuni, s. f. 1. (Pop.) Animal sterp. 2. (Pop.) Stârpitură (1). 3. (Înv.) Sterilitate. – Stârpi + suf. -ciune.

stârpiciune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stârpiciúne (pop.) s. f., g.-d. art. stârpiciúnii; (ființe) pl. stârpiciúni

stârpiciune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stârpiciune f. starea celor sterpe. [Lat. EXTIRPATIONEM].

stârpiciune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÂRPICIÚNE, (1, 2) stârpiciuni, s. f. 1. (Pop.) Animal sterp. 2. (Pop.) Stârpitură (1). 3. (înv.) Sterilitate. — Stârpi + suf. – ciune.