stârpi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂRPÍ, stârpesc, vb. IV.
1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina.
2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel.
3. Intranz. și
refl. (
Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din
sterp.stârpi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stârpí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. stârpésc, imperf. 3
sg. stârpeá; conj. prez. 3
să stârpeáscăstârpi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÂRPÍ, stârpesc, vb. IV.
1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina.
2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel.
3. Intranz. și
refl. (Pop; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. — Din
sterp.stârpì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stârpì v.
1. a smulge bălăriile, a desrădăcina;
a stârpi neghina din grâu; 2. fig. a extermina, a stinge:
a stârpi lupii, a stârpi răul; 3. Mold. a nu da lapte:
vita boloh[nită stârpește. [Lat. EXTIRPARE, a desrădăcina, a scoate cu tulpina cu tot (v.
sterp)].