stârculeț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STÂRCULÉȚ,stârculeți, s. m. Diminutiv al lui stârc. – Stârc + suf. -uleț.
stârculeț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stârculéț s. m., pl. stârculéți
stârculeț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STÂRCULÉȚ,stârculeți, s. m. Diminutiv al lui stârc. — Stârc + suf. -uleț.