stârciog (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
stârcíog1, stârcíogi, s.m. 1. (înv. și reg.) stârc alb mic. 2. (reg.) specie de bureți de pădure.
stârciog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stârciog n. 1. scaunul vârtelniței, făcut dintr’un lemn cu trei crăci; 2. fusul vârtelniței. [Tras din stârcì: cf. sinonimul popiciu].