stânjeniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂNJENÍU, -ÍE, stânjenii, adj. (Rar) Liliachiu, violet-închis. [
Var.: (
pop.)
stânjiníu, -íe, adj.] –
Stânjen +
suf. -iu.stânjeniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stânjeníu (rar)
adj. m.,
f. stânjeníe; pl. m. și
f. stânjeníistânjeniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stânjeniu a. violet închis (ca coloarea stânjeneilor):
jaleșul stânjeniu.stânjeniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÂNJENÍU, -ÍE, stânjenii, adj. (Rar) Liliachiu, violet-închis. [
Var.: (
pop.)
stânjiníu, -íe, adj.] —
Stânjen +
suf. -
iu.