stânjenitor - explicat in DEX

stânjenitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÂNJENITÓR, -OÁRE, stânjenitori, -oare, adj. Care împiedică, care deranjează, care jenează; inoportun. – Stânjeni + suf. -tor.

stânjenitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stânjenitór adj. m., pl. stânjenitóri; f. sg. și pl. stânjenitoáre

stânjenitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÂNJENITÓR, -OÁRE, stânjenitori, -oare, adj. Care împiedică, care deranjează, care jenează; inoportun. — Stânjeni + suf. -tor.