stânjenel - explicat in DEX

stânjenel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÂNJENÉL, stânjenei, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stânjen (Iris). [Var.: (pop.) stânjinél s. m.] – Stânjen + suf. -el.

stânjenel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
stânjenel, stânjenei s. m. (iron.) securist, lucrător al Securității.

stânjenel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stânjenél s. m., pl. stânjenéi, art. stânjenéii

stânjenel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÂNJENÉL, stânjenei, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stânjen (Iris). [Var.: (pop.) stânjinél s. m.] — Stânjen + suf. -el.