stâlpuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STÂLPULÉȚ,stâlpuleți, s. m. Stâlpișor. – Stâlp + suf. -uleț.
stâlpuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stâlpuléț s. m., pl. stâlpuléți
stâlpuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STÂLPULÉȚ,stâlpuleți, s. m. Stâlpișor. — Stâlp + suf. -uleț.