stâlpișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STÂLPIȘÓR,stâlpișori, s. m. Diminutiv al lui stâlp; stâlpuleț, stâlpușor. [Var.: (reg.) stâlpșór s. m.] – Stâlp + suf. -ișor.
stâlpișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stâlpișór s. m., pl. stâlpișóri
stâlpișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STÂLPIȘÓR,stâlpișori, s. m. Diminutiv al lui stâlp; stâlpuleț, stâlpușor. [Var.: (reg.) stâlpșór s. m.] — Stâlp + suf. -ișor.