stâlpare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂLPÁRE, stâlpări, s. f. (
Pop.) Ramură verde, crenguță înfrunzită;
spec. ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocșilor la biserică, în duminica Floriilor. – Probabil
lat. *stirparia (<
stirps, -is).stâlpare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)stâlpáre,
stâlpări, s.m., f., n. (pl.)
1. (s.f.; înv. și pop.) ramură verde, crenguță înfrunzită; ramură de salcie verde și înflorită, care se împarte credincioșilor ortodocși, la biserică, în Duminica Florilor.
2. (s.m.; fig.; înv.) urmaș; vlăstăr.
3. (s.f. pl.; reg.) copaci îngemănați.
4. (s.n. pl.; înv.) toiege.
5. (s.n. pl.; reg.) scocuri sterpe.
6. (s.n. pl.; reg.) cânepă pentru sămânță semănată în porumb.
stâlpare (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)stâlpáre, stâlpari, s.f. – Ramură verde; ramură de salcie ce se împarte la biserică în Duminica Florilor: „Frunză verde de stâlpare / S-o spălat mândrele-n vale” (Bârlea 1924 I: 215); „La toarta păharului / Scrisă-i raza soarelui / Și stâlparea mărului” (Bilțiu 1990: 40). – Probabil din lat. *stirparia (< stirps, -is) (DEX).
stâlpare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stâlpáre s. f.,
g.-d. art. stâlpắrii; pl. stâlpắristâlpare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stâlpare f. ramură verde ce se împarte în biserică în Dumineca Floriilor:
Dumineca stălpărilor, cea dinaintea Paștelor. [Ramurile de curmal sunt aci asimilate unei colonade].
stâlpare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÂLPÁRE, stâlpari, s. f. (
Pop.) Ramură verde, crenguță înfrunzită;
spec. ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocșilor la biserică, în Duminica Floriilor. — Probabil
lat. *
stirparia (<
stirps, -is).