stâlpar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂLPÁR, stâlpari, s. m. Veche monedă de argint, pe care erau reprezentate două coloane; direclie. –
Stâlp +
suf. -ar.stâlpar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stâlpár s. m.,
pl. stâlpáristâlpar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÂLPÁR, stâlpari, s. m. Veche monedă de argint, pe care erau reprezentate două coloane; direclie. —
Stâlp +
suf. -
ar.