stâlceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STÂLCEÁLĂ,stâlceli, s. f. Faptul de a stâlci; bătaie strașnică. – Stâlci + suf. -eală.
stâlceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stâlceálă s. f., g.-d. art. stâlcélii; pl. stâlcéli
stâlceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STÂLCEÁLĂ,stâlceli, s. f. Faptul de a stâlci; bătaie strașnică. — Stâlci + suf. -eală.