stâlci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂLCÍ, stâlcesc, vb. IV.
Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire;
p. ext. a bate tare pe cineva. ♦
Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.).
2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din
sl. sŭtlačiti.stâlci (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)stâlcí, stâlcesc, vb. tranz. – A măcina, a strivi, a zdrobi, a mărunți: Cartofii fierți în coajă „îi stâlcem pân mășâna de lemn de stâlcit picioici” (Memoria 2001: 39; Desești). – Din sl. sŭtlačiti (DEX).
stâlci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stâlcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. stâlcésc, imperf. 3
sg. stâlceá; conj. prez. 3
să stâlceáscăstâlci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÂLCI, stâlcesc, vb. IV.
Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire;
p. ext. a bate tare pe cineva. ♦
Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.).
2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. — Din
sl. sŭtlačiti.stâlcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stâlcì v.
1. a sdrobi, a fărâma:
eram stâlciti și uciși în fundul prăpastiei AL.;
2. a bate rău:
să stâlcească un biet om de surugiu AL.;
3. fig. a vorbi stricat o limbă:
stâlcește franțuzeasca. [Slav. SUTLAČÕ, a sdrobi].