spăși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPĂȘÍ vb. IV.
v. spăsi.spăși (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)spășí (-șésc, -ít), vb. – A plăti, a purifica. –
Var. spăși, ispăși și
der. Sl. sŭpasti (Miklosich,
Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). –
Der. spăsenie, s. f. (ispășire), din
sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator);
Ispas, s. m. (sărbătoarea Înălțării Domnului), din
sl. sŭpasŭ; ispașe, s. f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături),
cf. pol. ispasz.spăși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPĂȘÍ vb. IV
v. spăsi.