spăimos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPĂIMÓS, -OÁSĂ, spăimoși, -oase, adj. (
Pop.) Care se sperie ușor; fricos, sperios. ♦ Care provoacă spaimă; înspăimântător, înfricoșător. –
Spaimă +
suf. -os.spăimos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spăimós (
pop.)
adj. m.,
pl. spăimóși; f. spăimoásă, pl. spăimoásespăimos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spăimos a. se zice de calul năzuros.
spăimos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPĂIMÓS, -OáSĂ, spăimoși, -oase, adj. (
Pop.) Care se sperie ușor; fricos, sperios. ♦ Care provoacă spaimă; înspăimântător, înfricoșător. —
Spaimă +
suf. -
os.spăĭmos (Dicționaru limbii românești, 1939)spăĭmós, -oásă adj.(d.
spaĭmă).
Vechĭ. Groznic.
Azĭ. Sperios.