spătăreasă(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) SPĂTĂREÁSĂ,spătărese, s. f. (Înv.) Soție de spătar. – Din spătar2 + suf. -easă.
spătăreasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPĂTĂREÁSĂ,spătărese, s. f. Soție de spătar2. – Spătar2 + suf. -easă.
spătăreasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spătăreásă s. f., g.-d. art. spătărései; pl. spătărése