spărtigos (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
spărtigós, -oásă, adj. (înv.) 1. murdar. 2. (reg.) sfărâmicios. 3. (fig.; reg.; despre sunete, voce etc.) strident, ascuțit.
spărtigos (Dicționaru limbii românești, 1939)
spărtigós, -oásă adj. (d. spartșparg). Vest. Care se sparge saŭ se sfărîmă ușor: boabe șiștave, spărtigoase (CL. 1910, 8, 827).