spălățel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPĂLĂȚÉL, -ÍCĂ, spălăței, -ele, adj. (
Fam.) Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel. –
Spălat2 +
suf. -el.spălățel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)spălățel, -ică, spălăței, – ele adj. cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel
spălățel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spălățél (
fam.)
adj. m.,
pl. spălățéi; f. spălățícă, pl. spălățélespălățel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPĂLĂȚÉL, -ÍCĂ, spălăței, -ele, adj. (
Fam.) Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel. —
Spălat2 +
suf. -
el.