spălătură - explicat in DEX

spălătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPĂLĂTÚRĂ, spălături, s. f. Faptul de a (se) spăla. 1. Curățare a cuiva sau a ceva cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc. ♦ Apa murdară în care s-a spălat ceva; lături. ♦ Introducere a unui lichid (medicamentos) într-o cavitate fiziologică sau patologică a organismului pentru a o curăța sau a o dezinfecta. 2. Acțiune de eroziune a pământului cauzată de șuvoaie; loc unde se produce o astfel de eroziune, urmă lăsată de șuvoaie. ♦ Pietriș adus de ape; loc acoperit cu acest pietriș. – Spăla + suf. -ătură.

spălătură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
spălătură, spălături s. f. (vulg.) prostituată.

spălătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spălătúră s. f., g.-d. art. spălătúrii; pl. spălătúri

spălătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
spălătúră f., pl. ĭ. Acțiunea, modu saŭ rezultatu spălăriĭ: spălătura asta nu-mĭ place, a face unuĭ bolnav spălăturĭ stomahale. Rachiŭ prost rezultat din spălatu butoaielor. Fig. Iron. Perdaf, frecuș, ocară: ĭ-a tras o spălătură zdravănă. Gunoĭ, lepădătură: ești o spălătură ! (Agrb. Înt. 238). V. spolocanie și lăturĭ.

spălătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spălătură f. acțiunea și efectul spălării.

spălătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPĂLĂTÚRĂ, spălături, s. f. Faptul de a (se) spăla. 1. Curățare a cuiva sau a ceva cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc. ♦ Apa murdară în care s-a spălat ceva; lături. ♦ Introducere a unui lichid (medicamentos) într-o cavitate a organismului pentru a o curăța sau a o dezinfecta. 2. Acțiune de eroziune a pământului cauzată de șuvoaie; loc unde se produce o astfel de eroziune, urmă lăsată de șuvoaie. ♦ Pietriș adus de ape; loc acoperit cu acest pietriș. — Spăla + suf. -ătură.