spălătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPĂLĂTORÍE, spălătorii, s. f. 1. Încăpere sau construcție special amenajată în care se spală rufe.
2. Instalație de spălare și de înnobilare a unor substanțe minerale. –
Spălător +
suf. -ie.spălătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spălătoríe s. f.,
art. spălătoría, g.-d. art. spălătoríei; pl. spălătoríi, art. spălătoríilespălătorie (Dicționaru limbii românești, 1939)spălătoríe f. Cameră în care se spală rufe. Stabiliment comercial în care se primesc rufe și haĭne de spălat:
spălătorie chimică.spălătorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spălătorie f. locul unde se spală.
spălătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPĂLĂTORÍE, spălătorii, s. f. 1. încăpere sau clădire special amenajată în care se spală rufe.
2. Instalație de spălare și de înnobilare a unor substanțe minerale. —
Spălător +
suf. -
ie.