spălătoreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPĂLĂTOREÁSĂ, spălătorese, s. f. Femeie care se ocupă cu spălatul rufelor. –
Spălător +
suf. -easă.spălătoreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spălătoreásă s. f.,
g.-d. art. spălătorései; pl. spălătorésespălătoreasă (Dicționaru limbii românești, 1939)spălătoreásă f., pl.
ese. Femeĭe care spală rufele. – În nord și -
riță, pl.
e.spălătoreasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spălătoreasă f. femeie ce spală.
spălătoreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPĂLĂTOREÁSĂ, spălătorese, s. f. Femeie care se ocupă cu spălatul rufelor. —
Spălător +
suf. -
easă.