spălăcitură - explicat in DEX

spălăcitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPĂLĂCITÚRĂ, spălăcituri, s. f. (Rar) Obiect spălăcit, decolorat. – Spălăci + suf. -tură.

spălăcitură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
spălăcitúră, spălăcitúri, s.f. 1. (înv.) decolorare. 2. (înv.) obiect decolorat. 3. (reg.) spălătură. 4. (înv.; în sintagmă) spălăcitură de ploscă = poșircă. 5. (înv.) lichid diluat.

spălăcitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spălăcitúră (rar) s. f., g.-d. art. spălăcitúrii; pl. spălăcitúri

spălăcitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
spălăcitúră f., pl. ĭ.. Lucru spălăcit: o spălăcitură de bluză !

spălăcitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spălăcitură f. 1. ceva spălăcit sau rău spălat; 2. fig. vin prost.

spălăcitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPĂLĂCITÚRĂ, spălăcituri, s. f. (Rar) Obiect spălăcit, decolorat. — Spălăci + suf. -tură.