spăimântos(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPĂIMÂNTÓS, -OÁSĂ,spăimântoși, -oase, adj. (Înv.) Înspăimântător. – Spăimânta + suf. -os.
spăimântos(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spăimântós (înv.) adj. m., pl. spăimântóși; f. spăimântoásă, pl. spăimântoáse
spăimântos(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) spăimântos a. plin de spaimă: visuri spăimântoase ISP.
spăimântos(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPĂIMÂNTÓS, -OÁSĂ,spâimântoși, -oase, adj. (înv.) înspăimântător. — Spăimânta + suf. -os.